marți, 17 ianuarie 2012

Brazilieni ca la Ploiesti (Retrospectiva 2011)


Sunt legat si eu de locul acela "unde s-a nascut spiritul Petrolului" (cum zicea Rachita vineri seara la inaugurare). De mic, chiar de la gradinita, am invatat refrenul "brazilieni ca la Ploiesti, in toata lumea nu gasesti". Am invatat si sa injur in locul ala, si repetam ce invatam in cele mai nepotrivite locuri, habar neavand ce spun de fapt. Si totusi am mers in continuare la meciuri, pe soare, pe vant, pe ploaie, pe frig si zapada. Stateam cu unchiul meu, care mi-a insuflat acest microb numit fotbal, in picioare la fosta tribuna 1 pe vechiul Ilie Oana si dansam tachinand jocul mereu parca mediocru al echipei, care se mobiliza mai ales cu adversarii de traditie - Rapid, Steaua etc. . Era o lume unde eram mai apropiat de fratele meu, cand eram la meciuri, in care cu totii eram prieteni si sincer, pana si tigancile care iti luau vederea cu totul cand treceau prin fata ta cu refrenul "Seminte, baietii, care mai doreste?..." aveau farmecul lor. Insa memoria mea afectiva a pastrat, pe langa aglomeratia de inceput si sfarsit de meci, cand nu o data era sa raman strivit in copilarie intre barele de metal care teoretic ar fi trebuit sa formeze randul spre intrare, victorii, bucurii, dar si transformarea "brazilienilor" in "lupii galbeni" - una din cele mai frumoase si bine organizate galerii din provincie. Niciodata, nici la semifinale de cupa, nici la mari meciuri, insa, nu au fost mai mult de 3-4 mii de oameni pe Ilie Oana - desi stadionul parea plin. Am trait finala cupei din '95 tremurand ca la sfertul de finala cu Suedia din '94. Iar noaptea aceea cand TOT orasul si-a asteptat campionii (ale caror nume puteam sa le recit pe nerasuflate inaintea tablei inmultirii) - pe strazi s-a reeditat amplificat bucuriile de cu un an inainte de dupa victoria cu Argentina.
  Am crescut, am inceput sa vad, citesc si inteleg lucruri - astfel ca la Steaua, Dinamo si Rapid aparea echipa de cu un an in urma a Petrolului si, incet incet, izvorul de talent a luat drumul Bucurestiului, iar sperantele unui oras la reprezentativitate, au pasit in buzunare la luca, goicea, bercea, niculae (vinovati in memoria colectiva pentru declin)... Dupa sperantele sezonului in care a terminat turul pe locul 2, dupa promovarea vanduta Otelului, dupa sperantele esuate ale fuziunii cu concitadina Astra, am crezut ca s-a asternut intunericul. Dar Petrolul a renascut, am vazut, cu demersurile actiunii "Petrolul e nostru" (care chema intreg orasul sa contribuie si manifeste catre autoritati). Incet-incet s-a realizat si redobandirea palmaresului pentru echipa de divizie C. Apoi am vazut anii din Liga a 2-a in care parca la final de campionat, parca, de fiecare data cand parea ca mai are un pic si promoveaza, Petrolul se ineca romaneste ca tiganul la mal. Perioada in care lupii galbeni (un nume pentru care am fost si intrebat o data - "De ce sunt galbeni? Le e rau?") s-au transformat din "fratii cainilor rosii" in "martienii din Ploiesti" nu am prins-o decat la televizor (intre timp luasem si eu drumul Bucurestilor). Este interesant insa de ce o televiziune de nisa sportiva a ales sa dea un asemenea program de duminica, cu tema aproape locala si sa o si numeasca in acest fel. Probabil ca s-a bazat pe o anume audienta, pe un anume numar de sponsori - pe studii de marketing care au rezultat in privitori mult mai multi decat spectatorii din vremurile apuse de pe vechiul Ilie Oana (pentru ca dragostea tuturor ploiestenionilor pentru "echipa fanion a orasului" este de pe alta planeta).
  Nationala de aur a Romaniei (Hagi si Popescu) a mai jucat si pe vechiul Ilie Oana si atunci au fost de 5 ori mai putin oameni decat vineri seara la inaugurare. Si cei 15000 de oameni au venit sa vada nu doar OZN-ul construit din banii lor, TUTUROR ploiestenilor, ci si gloriile cu burtica din teren, artificiile, noua arena care nationalizeaza Petrolul mai ceva ca emisiunea de la TV si, nu in ultimul rand, Orchestra filarmonicii sustinuta si reparata tot din banii lor. Acum a fost impresionanta inaugurarea locala, a noului Ilie Oana, cu tribune pline ochi (de 5 ori mai pline) si pentru mine, si pentru toata tara, si pentru Generatia de Aur, completata de Tiriac, Nadia si Nastase.
M-au intristat putin insa 2 lucruri.
1. Bannerul afisat de un grup de suporteri (lupi galbeni deveniti martieni probabil) in care se simtea reprosul adresat restului audientei prezente: "Ati venit la OZN, Dar stiati c-am fost si-n C?". Nu e cinstit ca un grup de militanti pentru un bine facut tuturor sa scoata ochii apoi (desi Primaria a folosit banii de la toti ploiestenii pentru acest OZN, deci toti merita sa aiba parte de el). Intr-un fel, frustrarile respectivilor se revarsa peste restul, pentru ca au facut un lucru bun, nu au destula gratitudine, nu au avut destula sustinere sau de ce? Sincer nu am inteles. Tin sa le multumesc ca au sustinut echipa si in C! Stiu ca mari echipe precum Milan, sau Juventus s-au bucurat si ele de minim 10 000 de suporteri pe meci in ligile inferioare, deci, pastrand proportiile, ma bucur ca insistentele tifosilor ploiesteni au ajutat sa readuca Petrolul pe harta. Dar ii asigur ca daca existau doar ei si nu si restul de privitori, transformati in spectatori pe OZN si platitori de bilete si taxe sau chiar alegatori pentru altii, nici televiziunea, sponsorii si nici primarul nu ar fi ajutat la construirea arenei si revenirea echipei in prim-plan. Pentru ca Petrolul este al nostru al tuturor(nu doar al unora)!
2. Ironiile pentru genul de spectacol ales de organizatori pentru inaugare, dupa meciul demonstrativ. O orchestra simfonica (sustinuta tot din banii contribuabililor ploiesteni), cor si solisti de opera, a avut cea mai mare audienta din Romania la un concert de muzica clasica (aproximativ 15000 de spectatori - de 5 ori capacitatea Salii Palatului - care are o acustica mai slaba decat noul Ilie Oana). Si totusi s-a considerat a fi nepotrivita. De ce? Insasi imaginea tenorului si sopranei cu berea spnsorului in mana, cantand aria din Traviata a parut, pentru unii de prost gust. Total fals, in opinia mea. De la Monserrat Caballe si Freddy Mercury, de la Luciano Pavarotti si Lucio Dalla, apoi cei 3 Tenori si nu in ultimul rand Andrea Bocelli incoace, tendinta de a aduce o muzica exclusivista catre mase (un "crossover" in termenii industriei) s-a impus cu mult succes in occident. Andre Rieu canta la reinaugurarea Amsterdam Arena. De ce nu ar canta Vlad Mirita la inaugurarea noului Ilie Oana? Care e problema? Si ce daca stadionul aplauda si raspunde cu "Petrolul! Petrolul" la sfarsitul bucatilor muzicale (e o multumire, intr-un fel, pentru simbolul care le-a pricinuit un pic de actiune culturarizanta)? Cred ca s-a reusit mai mult decat o inaugurare ci si o oarecare civilizare.
  Se pare ca nu doar omul sfinteste locul, ci si locul ajuta la dezvoltarea omului. Ma uit seara, pe geam, si vad luminile de la arena in care se antreneaza pentru etapa echipa preferata. In seara asta se inaugureaza stadionul intr-un meci oficial Petrolul - versiunea 2011 intr-un meci cu Dinamo. La acest meci am prins si eu bilet. Si nu pot sa nu ma gandesc ca, asa cum "tradarea" fostului dinamovist ploiestean "Cristi Vlad" care ne-a dat gol in prelungirile unui meci care a ajutat la retrogradare a fost iertata anul trecut de galeria lupilor, astfel incat Cristi, in postura de capitan, a pus umarul la promovare, vom fi iertati si restul ca nu am fost la meciuri in Divizia C si vom absorbi cu totii acordurile simfonice ale Filarmonicii, abia asteptand finalizarea renovarii ei, ca sa strigam si acolo: "Pe-tro-lul! Pe-tro-lul!"
25 Septembrie 2011

http://mysport.gsp.ro/andr3yone/note/brazilieni-ca-la-ploiesti---concert-simfonic-pe-noul-ilie-oana-6893.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu