din 7 August 2011
Acum totul e superb pe Arena Nationala cu 94 de cai de acces si 55000
de locuri, la evenimentul portilor deschise- sa vedem si cum o sa arate
peste un an, in care vor fi fost ceva evenimente, meciuri, concerte...
Doresc insa sa impart cu Dvs. revelatiile de pe Arena Nationala,
inclusiv relevate de logodnica mea, care cu drag a venit cu mine sa
apreciem un adevarat pol de interes de care Bucurestiul ducea lipsa.
Ne-am asezat si noi ca tot romanul, dupa un tur al arenei pe un fotoliu din zona VIP (acum imi explicam toate gamele de preturi la biletele pentru defunctul meci cu Argentina). Tocmai ma bucuram ca jumatatea a promis ca ar veni si ea cu mine la meciuri daca ar sta pe scaun in conditiile astea, ca la cinema. Ne ridicam si tot ea ma intreaba daca am fost atent la copilul din spatele nostru. Evident ca nu fusesem si am intrebat de ce trebuia sa fiu atent (in mintea mea deja strigam la Mutu de la nivelul gazonului - cand sa fiu atent?). In spatele nostru era o familie cu un pusti aflat la varsta deceurilor, ca multe alte familii vizitatoare. Dadusera si ei un tur cel mai probabil si s-au asezat si ei pe fotolii sa isi imagineze ceva - orice, ca noi toti! Cand s-au asezat, cel mic intreaba: "Si acum? CE ASTEPTAM aici?".
Nu stiu daca a avut cineva un raspuns (poate nu, sau pot doar sa presupun ca a fost ceva de genul "Stam si noi un pic si dup-aia mergem..."). Pentru o generatie care asteapta autostrazi de atata timp, asteptarile fusesera implinite la finalizarea arenei, ca si la finalizarea Pasajului Basarab - s-a facut ceva, era nevoie mai devreme, dar bine ca s-a facut, nu??! Dar pentru cei din urma, pentru care povestile facliilor de la victoria cu campioana mondiala Italia de pe fostul Stadion National nu ofera suficient resort de a incuraja imaginatia, ce asteptam? Ce le spunem ca trebuie sa astepte si cand, pe un teren gol cu un superb cub video cu fiecare latura de 36 de metrii patrati deasupra un meci la inaugurare, un concert ce? Deocamdata gata - asta a fost tot... nu mai asteptam si ne asteptam la nimic ca sa nu fim inselati de propriile asteptari, ca la cei care ni le-au crescut, ce rost are sa mai reprosam, doar au facut si ei ceva:D - dar nu mai poti sa spui asta unui copil.
Cand am iesit si inca mai discutam comparativ cu celelalte arene vazute prin Europa, apreciind bijuteria noastra si chiar negasindu-i cusur, tot iubita (care nu urmarise dezbaterile (ca sa nu zic scandalurile iscate) despre costuri, nu stia de suplimentari si acoperis care au dublat investitia) mi-a semnalat spre bulevard pe langa placa in paragina pusa in 2007 care descrie obiectivul, antreprenorul, beneficiarul si termenul de predare: 31 Mai 2010.
Ne-am asezat si noi ca tot romanul, dupa un tur al arenei pe un fotoliu din zona VIP (acum imi explicam toate gamele de preturi la biletele pentru defunctul meci cu Argentina). Tocmai ma bucuram ca jumatatea a promis ca ar veni si ea cu mine la meciuri daca ar sta pe scaun in conditiile astea, ca la cinema. Ne ridicam si tot ea ma intreaba daca am fost atent la copilul din spatele nostru. Evident ca nu fusesem si am intrebat de ce trebuia sa fiu atent (in mintea mea deja strigam la Mutu de la nivelul gazonului - cand sa fiu atent?). In spatele nostru era o familie cu un pusti aflat la varsta deceurilor, ca multe alte familii vizitatoare. Dadusera si ei un tur cel mai probabil si s-au asezat si ei pe fotolii sa isi imagineze ceva - orice, ca noi toti! Cand s-au asezat, cel mic intreaba: "Si acum? CE ASTEPTAM aici?".
Nu stiu daca a avut cineva un raspuns (poate nu, sau pot doar sa presupun ca a fost ceva de genul "Stam si noi un pic si dup-aia mergem..."). Pentru o generatie care asteapta autostrazi de atata timp, asteptarile fusesera implinite la finalizarea arenei, ca si la finalizarea Pasajului Basarab - s-a facut ceva, era nevoie mai devreme, dar bine ca s-a facut, nu??! Dar pentru cei din urma, pentru care povestile facliilor de la victoria cu campioana mondiala Italia de pe fostul Stadion National nu ofera suficient resort de a incuraja imaginatia, ce asteptam? Ce le spunem ca trebuie sa astepte si cand, pe un teren gol cu un superb cub video cu fiecare latura de 36 de metrii patrati deasupra un meci la inaugurare, un concert ce? Deocamdata gata - asta a fost tot... nu mai asteptam si ne asteptam la nimic ca sa nu fim inselati de propriile asteptari, ca la cei care ni le-au crescut, ce rost are sa mai reprosam, doar au facut si ei ceva:D - dar nu mai poti sa spui asta unui copil.
Cand am iesit si inca mai discutam comparativ cu celelalte arene vazute prin Europa, apreciind bijuteria noastra si chiar negasindu-i cusur, tot iubita (care nu urmarise dezbaterile (ca sa nu zic scandalurile iscate) despre costuri, nu stia de suplimentari si acoperis care au dublat investitia) mi-a semnalat spre bulevard pe langa placa in paragina pusa in 2007 care descrie obiectivul, antreprenorul, beneficiarul si termenul de predare: 31 Mai 2010.
http://mysport.gsp.ro/andr3yone/note/national-arena-primele-impresii-6207.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu